Reflexe amare

 Reflexe amare...

   
    Când vezi trecând fetiţe care te bagă-n boală,
    Când vezi atâtea ţâţe şi-atâtea pulpe goale,
    Şi când constaţi că p**a rămâne veşnic moale,
    Că doarme în izmene şi nu vrea să se scoale,
    Când o ştiam pe vremuri atâta de fudulă,
    Şi chiar neobrăzată şi veşnic nesătulă,
    Mă-ntreb cu-amăraciune de ce-i mai zice p**ă?

    Când astăzi nu serveşte decât pentru pişare?
    Şi chiar şi-atunci când pişă, te pişă pe picioare?
    În loc să-i zică p**ă, să-i zică pişătoare!
    Să-i zică gumilastic sau chiar veceu anume,
    Da pentru vechea-i faimă şi marelui renume,
    Să nu-i mai zică p**ă pentru nimic în lume!

    Că numele de p**ă, legat e de futai,
    De ce s-o cheme p**ă, atunci când trec alai,
    Pe stradă mii de p***e, să facă pe niznai?
    Mai bine să ţi-o tai şi la pisici s-o dai.

    Pe vremuri de vedea o fustă, se ridica pe burtă
    Şi se scula de-un metru, pe cât era de scurtă,
    Ca azi, în loc de burtă se trage înspre craci,
    Că ai ajuns acuma pe dânsa să te caci,
    Când inima şi ochii-ţi poftesc şi-ai vrea să f*ţi,
    Ea doarme, n-o aţâţă nici sânii desfăcuţi
    Nici bucile n-o saltă sub foşnetul mătăsii
    Păi să nu-i f*ţi Cristosu' şi Adormirea mă-sii?

    De-aceea în amintirea măreţelor victorii
    Şi preacinstind trecutul încununat de glorii
    Găsesc că-i o insultă zadarnică, cumplită,
    C-această rămăşiţă uscată, smochinită,
    Care-a ajuns o biată ciosvârtă inutilă,
    Acestă stârpitură căreia-i plângi de milă,
    Această căcărează, acest ciot de canulă,
    Să poarte încă titlul imperial de p**ă!

                              Ion Minulescu